Medierea este o metodă alternativă de rezolvare a disputelor între două sau mai multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializate, în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunității, indivizi. Este de preferat să se ajungă la un consens între persoanele implicate și sa nu se ajungă la impunerea unei soluții de către un judecător, care nu poate cunoaște problemele în profunzimea lor. Medierea iți oferă posibilitatea de a rezolva împreună cu toate părțile implicate problemele apărute și de a preveni apariția altora in viitor.

Articolul alin. 1 și 2 din Legea 192/2006 reglementează medierea astfel: „Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidentialitate si având liberul consimțământ al părților”.

“Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.”

Medierea este o NEGOCIERE ASISTATĂ de o terță persoană neutră și imparțială – MEDIATOR, în încercarea de a ajunge la o înțelegere acceptată de părți, de a obține o soluție reciproc convenabilă, eficientă și durabilă.

Părțile implicate pot folosi mediatori în probleme comerciale, legale, diplomatice, de comunitate sau neînțelegeri de la locul de muncă sau familiale.

Mediatorii utilizează tehnici specifice pentru a îmbunătăți dialogul dintre părțile implicate ajutând la atingerea unei convenții (cu efecte concrete) în problema pusă în discuție.

Mediatorul este neutru si imparțial, iar discuțiile se desfasoara în condiții de maxima confidențialitate.

Neutralitatea presupune că mediatorul rămâne în afara conflictului dintre părţi, că nu se implică în acest conflict decât în limitele impuse de către procedură. Nu se află în conflict de interese cu vreuna din părți.

Imparţialitatea mediatorului îl obligă să stea într-o poziţie de mijloc faţă de părţi, arată că nu doreşte ca o parte sau alta să câştige sau să fie favorizată în timpul procedurii de mediere.

Mediatorul şi părţile prezente, precum şi avocaţii acestor părţi se obligă să păstreze caracterul confidenţial al tuturor informațiilor și aspectelor discutate în mediere.

Mediatorul le va solicita semnarea unui acord de confidențialitate.

Informarea prealabilă asupra procedurii – obligatoriu mediatorul va informa gratuit părțile despre principiile medierii, avantajele și efectele juridice care se produc, detalii despre procedură şi modul de desfăşurare, înainte de semnarea contractului de mediere şi de începerea efectivă a medierii (acceptul în cunoștință de cauza).

Părțile sunt libere să decidă dacă acceptă procedura de mediere și acordul rezultat. Părțile se pot retrage oricând din procesul de mediere.

Orice termen prevăzut în această înţelegere trebuie să fie propus şi acceptat de către părţi.

Rolul mediatorului si Ce face un mediator

 Facilitează rezolvarea voluntară a disputei

Ajută părțile să ajungă la propria lor înțelegere

Asistă părțile în identificarea problemelor

Identifică interesele comune și aspectele cu care părțile sunt în dezacord

Mediatorul conduce procesul de mediere, părțile generează soluții și opțiuni

Mediatorul stabilește întâlnirea, agenda, ajută părțile să facă față emoțiilor

Foloseşte tehnici variate pentru a interacţiona cu părţile şi le ajută pe acestea să ajungă singure la o înţelegere

Ajută părţile să-şi controleze sentimentele şi emoţiile astfel încât să poată face un compromis

Ajută părţile să înţeleagă şi să simplifice neînţelegerile dintre ele

Ajută părţile să găsească opţiuni pentru rezolvarea disputei

Ajută părţile să vadă aspectele neplăcute în cazul unei neînţelegeri

Riscul de a pierde

Riscul de a câştiga insuficient

Costurile procesului

Întârzierea rezolvării cauzei

Stres emoţional

Ajută părţile să negocieze pentru rezolvare

Ajută părţile să reţină rezultatul

AVANTAJELE MEDIERII

Pentru stat

Degrevarea instanţelor de judecată de numărul mare de cazuri;

Creşterea calităţii actului de justiţie, oferindu-se mai mult timp magistraţilor să studieze, să interpreteze şi să judece fiecare caz ce nu poate fi mediat;

Scăderea costurilor presupuse de organizarea unui proces în instanţă, costuri ce pot fi redirecţionate spre beneficiul justiţiabililor

Pentru părți

Costuri în bani mai mici decât la instanţa de judecată

Rapiditatea ajungerii la o soluţie

Flexibilitatea procedurii de mediere

Participarea directă a părţilor în ajungerea la o înţelegere

Confidenţialitatea medierii

Medierea este o procedură privată

Păstrează relaţiile dintre părţi

Rata mare de succes a medierii

Articolele 62 și 63 din Legea nr.192/2006 prezintă avantajele date de procesul de mediere: “ Pentru desfășurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești sau arbitrale va fi suspendată la cererea părților, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

În cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 din Codul de procedură civilă. Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.”

Pentru avocați

Spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii (în sesiunea comună), fără constrângeri sau sancţiuni ca în cazul instanţei de judecată

Un verdict negativ în instanţă poate însemna pierderea unor clienţi şi potenţiali clienţi, pe când, în mediere, niciun caz nu poate fi pierdut. Un succes în mediere, rapid şi mai ieftin pentru client, înseamnă păstrarea unui client care poate aduce noi clienţi

La mediere onorariul poate fi mai mare decât în instanţă, negocierea făcându-se în funcţie de raportul costuri în instanţă/şanse de câştig/durata unui proces, pentru tot ciclul procesual şi chiar şi pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti

În cazul pierderii unui dosar este imposibil de recuperat un onorariu de succes, dar la mediere, unde ambele părţi câştigă, se poate negocia şi primi un astfel de onorariu;

Medierea oferă avocaţilor un control asupra înţelegerii, a încheierii conflictului, control de care nu dispun în instanţa de judecată;

Evită sălile de judecată în favoarea unui birou de mediere;

Termină un dosar într-un timp scurt, incomparabil cu durata unui proces în instanţă, având astfel mai mult timp pentru restul clienţior sau chiar timp liber;

Mulţi avocaţi sunt în situaţia de a refuza cauze mici, cauze la care onorariul pentru volumul de muncă în instanţă este egal sau mai mare decât suma sau valoarea obiectului în dispută. În cazul medierii, timpul și munca depusă de către avocat se reduc semnificativ şi astfel, aceștia își vor permite să angajeze şi aceste cauze;

Nu există acte urgente de redactat, termene procedurale de respectat etc…;

Oferă cel puţin aceeaşi satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă, fără riscurile exercitării unor căi de atac.

Articolul 2 alin. 1 și 3 din Legea nr.192/2006: “(1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.

(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.”

Extras din Legea   Nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

SECŢIUNEA a 5-a

Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată

ART. 60^1*)

(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;

c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.

CAP. 6

Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii speciale privind conflictele de familie

ART. 64

(1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:

a) continuarea căsătoriei;

b) partajul de bunuri comune;

c) exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) stabilirea domiciliului copiilor;

e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;

f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(1^1) Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.

ART. 65

Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.

Medierea poate fi utilizata in materie de:

a) familie:

  • contracte prenupțiale;
  • dezbateri privind finanțele sau bugetul;
  • separarea;
  • divorțul;
  • custodia copiilor;
  • afacerea familiei;
  • dispute dintre părinți și copiii adulți;
  • probleme comportamentale;
  • dispute imobiliare.

b) la locul de muncă:

  • discriminare;
  • hărțuire;
  • administrarea muncii;
  • plângeri și prejudicii.

c) dispute publice:

  • de mediu;
  • de utilizare a pământului.

d) alte dispute:

  • ale asociației de locatari;
  • contracte de orice natură;
  • prejudicii personale;
  • parteneriate;
  • organizații non-profit;
  • prevenirea violenței;
  • medierea victimelor;
  • conflicte școlare.