Definiţia şi formele fuziunii şi divizării

Noţiunea şi formele fuziunii şi divizării sunt consacrate în cuprinsul art. 238 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de lege, fuziunea este operaţiunea prin care:

a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau ai societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate (fuziunea prin absorbţie); sau,

b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate (fuziunea prin contopire).

Aşa cum s-a remarcat în doctrina de specialitate, reglementarea legală are în vedere cele două forme ale fuziunii: fuziunea prin absorbţie şi fuziunea prin contopire.

în conformitate cu prevederile aceluiaşi art. 238 din Legea nr. 31/1990, divizarea este operaţiunea prin care:

a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;

b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile nou-constituite şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

Potrivit legii, divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al patrimoniului societăţii divizate către una sau mai multe societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-constituite.

De asemenea, fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de forme diferite.

După cum se observă din cele de mai sus, operaţiunea de fuziune şi de divizare se realizează în faza dizolvării, însă trebuie reţinut că legea permite efectuarea fuziunii sau divizării chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării [art. 238 alin. (4)].

Legea nr. 31/1990 reglementează şi desprinderea, ca operaţiune de restructurare a societăţilor comerciale. Desprinderea este definită de art. 250¹ ca fiind operaţiunea prin care o parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi este transferată ca întreg uneia sau mai multor societăţi existente ori unor societăţi care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare către:

a) acţionarii sau asociaţii societăţii care transferă activele (desprinderea în interesul acţionarilor ori asociaţilor): sau

b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul societăţii).

Am precizat în cele de mai sus că Legea nr. 31/1990 cuprinde reguli doar cu privire la fuziunea şi divizarea societăţilor pe acţiuni.

în schimb, art. 250′ reglementează desprinderea atât în cazul societăţilor pe acţiuni, cât şi a societăţilor cu răspundere limitată. Concluzia se bazează pe faptul că textul de lege foloseşte noţiunea de părţi sociale (fracţiuni ale capitalului societăţii cu răspundere limitată) şi termenul de asociaţi, pe lângă cel de acţionari. Cu toate acestea, la fel ca şi în cazul fuziunii şi divizării, regulile desprinderii îşi vor găsi aplicare tuturor formelor juridice de societate, nu doar societăţilor pe acţiuni şi cu răspundere limitată.

Condiţiile fuziunii şi divizării societăţilor comerciale

Condiţiile speciale ale fuziunii şi divizării societăţilor comerciale sunt cuprinse, în principal, în art. 239 de Legea nr. 31/1990. Potrivit textului menţionat, fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii. Dacă acţiunile societăţilor implicate în operaţiunea de fuziune sau de divizare sunt de mai multe categorii, hotărârea privind fuziunea sau divizarea este subordonată rezultatului votului pe categorii, dat în condiţiile de cvorum şi majoritate cerute pentru adunarea generală extraordinară. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinţează o nouă societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute pentru forma de societate convenită.

Etapele realizării operaţiunii de fuziune sau divizare

Operaţiunea de fuziune sau divizare reprezintă o adevărată procedură ce presupune realizarea mai multor etape.

Întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare

Primul pas în realizarea fuziunii sau divizării constă din întocmirea unui proiect de fuziune sau de divizare. în acest sens, dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 31/1990 prevăd că administratorii societăţilor care urmează a participa la fuziune sau la divizare vor întocmi un proiect de fuziune sau de divizare care va cuprinde următoarele elemente: forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor implicate în fuziune sau divizare: fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării; condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare; data de la

care acţiunile sau părţile sociale primite dau deţinătorilor dreptul de a participa la profit şi orice condiţii speciale care afectează acest drept; rata de schimb a acţiunilor sau a părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în numerar; cuantumul primei de fuziune sau de divizare; drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare; orice avantaj special acordat experţilor în condiţiile legii şi membrilor organelor administrative sau de control ale societăţilor implicate în fuziune sau în divizare; data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării; data la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante sau uneia ori alteia dintre societăţile beneficiare.

în cazul divizării, în plus faţă de elementele de mai sus, planul de divizare trebuie să cuprindă descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile beneficiare, precum şi repartizarea către acţionarii sau asociaţii societăţii divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la societăţile beneficiare şi criteriul pe baza căruia se face repartizarea.

Avizarea şi publicarea proiectului de fuziune sau de divizare

în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum şi de o declaraţie privitoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune sau de divizare.

Oficiul registrului comerţului înaintează cererea de înregistrare a menţiunilor privind fuziunea şi divizarea împreună cu documentaţia aferentă, în termen de 3 zile de la primire, instanţei competente [art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 116/2009).

După ce a fost vizat de instanţa de judecată, proiectul de fuziune sau de divizare se publică în Monitorul Oficial al României pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei instanţei de judecată sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor şedinţelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii sau, după caz, a divizării [art. 242 alin. (2) din Legea nr. 31/1990],

în cazul în care deţine o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, prevăzută la alin. (2), cu publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini web, pe o perioadă continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective. Societatea care a optat pentru efectuarea publicităţii proiectului de fuziune prin pagina proprie web trebuie să asigure condiţiile tehnice pentru afişarea continuă şi neîntreruptă şi cu titlu gratuit a documentelor prevăzute de lege pentru întreaga perioadă prevăzută la alin. (2¹). Societatea are sarcina de a dovedi continuitatea publicităţii şi de a asigura securitatea propriei pagini web şi autenticitatea documentelor afişate. în cazul efectuării publicităţii prin pagina proprie web, oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată societatea va publica,

cu titlu gratuit, pe propria sa pagină web, proiectul de fuziune sau divizare [art. 242 alin. (2’)-(2³) din Legea nr. 31/1990.

Opoziţia asupra proiectului de fuziune sau divizare

Potrivit legii (art. 243), creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. în vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalităţile prevăzute de lege, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziţie, în condiţiile legii.

Condiţiile şi procedura opoziţiei este reglementată de art. 243 din Legea nr. 31/1990. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau divizare. Aceasta se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o menţionează în registru şi o înaintează instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului. Formularea unei opoziţii nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

în cazul în care creditorul nu dovedeşte că satisfacerea creanţei sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii sau dacă, din examinarea situaţiei financiare şi operaţional-comerciale a societăţii debitoare/societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanţii adecvate ori, după caz, de noi garanţii sau societatea debitoare ori societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor sau părţile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei, instanţa respinge opoziţia. De asemenea, instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor oferite potrivit legii [art. 243 alin. (4)].

Potrivit aceluiaşi text de lege [art. 243 alin. (5)], dacă societatea debitoare sau. după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii, comunicată Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală, în cazul în care societatea are obligaţii la bugetul general consolidat, iar aceste garanţii sau privilegii au fost apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru satisfacerea creanţei creditorului, instanţa va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor garanţii. încheierea pronunţată de instanţă este supusă recursului odată cu fondul.

Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, instanţa admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie [art. 243 alin. (6)].

Legea prevede că opoziţia se judecă de urgenţă şi cu precădere.

Se impune precizarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 243 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, creditorii societăţilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie, pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin. (1) din lege, împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.

Regulile de mai sus nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile [art. 243 alin. (9)].

Informarea asociaţilor asupra fuziunii sau divizării

în procedura fuziunii sau divizării, administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare, iar în cazul societăţilor pe acţiuni administrate în sistem dualist, membrii directoratului trebuie să informeze asociaţii în legătură cu operaţiunile efectuate.

în acest sens, art. 243² alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune sau de divizare şi să precizeze fundamentul său juridic şi economic, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor. în cazul divizării, raportul va include, de asemenea, criteriul de repartizare a acţiunilor. Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în realizarea evaluării.

Potrivit legii, în cazul divizării, raportul administratorilor va include, dacă este cazul, şi informaţii referitoare la întocmirea raportului de evaluare a aporturilor potrivit dispoziţiilor art. 215, pentru societăţile beneficiare, şi registrul la care acesta trebuie depus.

Tot astfel, administratorii societăţii divizate sau, după caz, ai fiecărei societăţi implicate în fuziune trebuie să informeze adunarea generală a societăţii lor, precum şi administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiune, astfel încât aceştia să poată informa, la rândul lor, adunările generale ale societăţilor respective asupra oricărei modificări substanţiale a activelor şi pasivelor intervenite între data întocmirii proiectului de divizare/fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui proiect. Obligaţia de informare faţă de acţionari/asociaţi şi faţă de administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiunea de fuziune/divizare subzistă şi în cazurile în care nu este convocată adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor [art. 243² alin. (4)].

a. Raportul administratorilor/membrilor directoratului

Administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune sau de divizare şi să precizeze fundamentul său juridic şi economic, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor. în cazul divizării, raportul va include, de asemenea, criteriul de repartizare a acţiunilor [art. 243² alin. (1)]. Raportul trebuie sa descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în realizarea evaluării.

în cazul divizării, raportul administratorilor va include, dacă este cazul, şi informaţii referitoare la întocmirea raportului de evaluare a aporturilor potrivit dispoziţiilor legii (art. 215), pentru societăţile beneficiare, şi registrul la care acesta trebuie depus [art. 243² alin. (3)].

b. Raportul experţilor

Potrivit legii (art. 243³) instanţa de judecată va desemna unul sau mai mulţi experţi, acţionând pe seama fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau divizare în vederea întocmirii unui raport scris către acţionari.

Acest raport va preciza dacă rata de schimb a acţiunilor sau a părţilor sociale este corectă şi rezonabilă, va indica metoda sau metodele folosite pentru a determina rata de schimb propusă, va preciza dacă metoda sau metodele folosite sunt adecvate pentru cazul respectiv, va indica valorile obţinute prin aplicarea fiecăreia dintre aceste metode şi va conţine opinia experţilor privind ponderea atribuită metodelor în cauză pentru obţinerea valorii reţinute în final şi va descrie, de asemenea, orice dificultăţi deosebite în realizarea evaluării [art. 243³ alin. (3)].

La cererea comună a societăţilor care participă la fuziune sau la divizare, instanţa desemnează unul sau mai mulţi experţi acţionând pentru toate societăţile implicate, dar independent de acestea. Potrivit legii, fiecare dintre experţii desemnaţi are dreptul de a obţine de la oricare dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare toate informaţiile şi documentele relevante şi de a face toate investigaţiile necesare.

Examinarea proiectului de fuziune sau, după caz, de divizare şi întocmirea raportului prevăzut de lege nu vor fi necesare dacă toţi acţionarii/asociaţii sau toţi deţinătorii altor valori mobiliare care conferă drepturi de vot la fiecare dintre societăţile participante la fuziune sau la divizare decid astfel [art. 243³ alin. (5)].

c. Informaţiile şi documentaţia depusă la dispoziţia asociaţilor

Acţionarii/asociaţii societăţilor care participă la fuziune sau divizare, după caz,

au dreptul să fie informaţi şi să consulte documentele aferente operaţiunii respective.

în acest sens, art. 244 alin. (1) din lege prevede că, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii, următoarele documente:

a) proiectul de fuziune sau de divizare;

b) dacă este cazul, raportul administratorilor prevăzut la art. 243 alin. (4);

c) situaţiile financiare anuale şi rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciţii financiare ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare;

d) dacă este cazul, situaţiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia luni anterioare datei proiectului de fuziune sau de divizare, dacă ultimele situaţii financiare anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de această dată;

e) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;

f) dacă este cazul, raportul întocmit potrivit prevederilor art. 243³;

g) evidenţa contractelor cu valori depăşind 10.000 lei fiecare şi aflate în curs de executare, precum şi repartizarea lor în caz de divizare a societăţii.

întocmirea situaţiilor financiare nu este necesară dacă societăţile implicate în fuziune/divizare publică rapoarte semestriale şi le pun la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, potrivit legislaţiei pieţei de capital, şi nici în cazul în care toţi acţionarii/asociaţii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune/divizare au convenit astfel [art. 244 alin. (2)].

Potrivit legii, societatea nu are obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor la sediul său social documentele mai sus menţionate, dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societăţii pe o perioadă continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective.

Acţionarii sau asociaţii vor putea obţine, la cerere şi în mod gratuit, copii de pe actele aferente operaţiunilor de fuziune/divizare sau extrase din ele. în cazul în care un acţionar sau asociat a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea să utilizeze mijloace electronice, copii ale actelor prevăzute de lege se pot transmite prin poşta electronică, exceptând situaţiile în care acţionarii sau asociaţii au posibilitatea de a descărca de pe pagina web a societăţii şi de a imprima aceste documente pe întreaga perioadă prevăzută pe care acestea trebuie menţinute [art. 244 alin. (4)-(5)].

Adoptarea hotărârii adunării generale a acţionarilor asupra acestor acţiuni

Art. 246 alin. (1) din lege prevede că, în termen de 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu respectarea condiţiilor privind convocarea ei.

în cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi sau al unei divizări prin înfiinţarea unor noi societăţi, proiectul de fuziune sau de divizare şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor societăţi vor fi aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să îţi înceteze existenţa [art. 246 alin. (2)].

Potrivit legii [art. 246¹ alin. (1)], în cazul unei fuziuni prin absorbţie prin care una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi care deţine toate acţiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a acţionarilor societăţilor implicate în fuziune, în condiţiile art. 239, nu este necesară dacă:

a) fiecare dintre societăţile implicate în fuziune a îndeplinit cerinţele de publicitate a proiectului de fuziune prevăzute de art. 242 cu cel puţin o lună înainte ca fuziunea să producă efecte;

b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operaţiunea produce efecte toţi acţionarii societăţii absorbante au putut consulta, la sediul societăţii sau pe pagina web a acesteia, documentele prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. a), c) şi d). Dispoziţiile art. 244 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător;

c) unul sau mai mulţi acţionari/asociaţi ai societăţii absorbante, deţinând cel puţin 5% din capitalul social subscris, au posibilitatea de a cere convocarea unei adunări generale pentru a se pronunţa asupra fuziunii.

De asemenea, în cazul în care într-o fuziune prin absorbţie societatea absorbantă deţine cel puţin 90%, dar nu totalitatea acţiunilor/părţilor sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor drept de vot în adunările societăţilor, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante nu este necesară dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1). Dispoziţiile art. 244 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător [art. 246¹ alin. (2)].

în sfârşit, art. 246² dispune că, în cazul unei divizări în care societăţile beneficiare deţin împreună toate acţiunile/părţile sociale ale societăţii divizate şi toate celelalte valori mobiliare ce conferă drept de vot în adunarea generală a societăţii divizate, nu este necesară aprobarea divizării de către adunarea generală a societăţii divizate dacă:

a) au fost îndeplinite cerinţele de publicitate a proiectului de divizare prevăzute la art. 242 cu cel puţin o lună înainte ca divizarea să producă efecte;

b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operaţiunea produce efecte toţi acţionarii societăţilor implicate în divizare au putut consulta documentele prevăzute la art. 244 alin. (1). Dispoziţiile art. 244 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător;

c) au fost îndeplinite cerinţele de informare a acţionarilor/asociaţilor şi a organelor de administrare/conducere a celorlalte societăţi implicate în operaţiune, prevăzute la art. 243² alin. (4).

Efectele fuziunii sau divizării

Fuziunea sau divizarea produce mai multe efecte juridice prevăzute de lege.

a. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea fără lichidare a societăţii sau a societăţilor care-şi încetează existenţa şi transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului lor către societatea sau societăţile beneficiare, existente sau care iau fiinţă; totalitatea activelor şi pasivelor absorbite sau divizate se transferă către societatea absorbantă sau către fiecare dintre societăţile beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare. Acest efect priveşte atât raporturile între societăţile implicate, cât şi raporturile cu terţii.

b. în schimbul patrimoniului primit, societatea sau societăţile beneficiare atribuie acţiuni sau părţi sociale ale lor asociaţilor societăţii care îşi încetează existenţa; asociaţii societăţii absorbite sau divizate devin asociaţi ai societăţii absorbante, respectiv ai societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare.

c. Operând o transmisiune universală sau cu titlu universal, fuziunea sau divizarea produce efecte şi în privinţa drepturilor şi obligaţiilor societăţilor implicate în operaţiune, în conformitate cu regulile stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare^.

în cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii absorbite; în cazul fuziunii prin contopire, dreptu

rile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa vor trece asupra societăţii care a luat fiinţă.

în cazul divizării, societăţile beneficiare vor dobândi fracţiuni din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au constituit patrimoniul societăţii divizate.

Legea prevede soluţii şi pentru cazurile în care un element de activ sau un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 241’ din Legea nr. 31/1990, dacă un element de activ nu este repartizat în proiectul de divizare şi dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauză sau contravaloarea acestuia se repartizează între toate societăţile beneficiare, proporţional cu cota din activul net alocat societăţilor în cauză, în conformitate cu proiectul de divizare. Dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare şi dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, societăţile beneficiare răspund solidar pentru elementul de pasiv în cauză.

Data de la care fuziunea şi divizarea produce efecte

Momentele concrete de la care fuziunea sau divizarea produce efecte juridice sunt reglementate de art. 249 din Legea nr. 31/1990. Astfel, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, fuziunea/divizarea produce efecte de la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele.

în celelalte cazuri, fuziunea sau divizarea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.

Nulitatea fuziunii sau divizării

Regimul nulităţii fuziunii sau divizării este consacrat în cuprinsul art. 251 din Legea nr. 31/1990. Cu valoare de principiu, textul din lege dispune că nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească. Nulitatea fuziunii sau divizării comportă unele reguli proprii comparativ cu nulitatea din dreptul comun.

Sub aspectul termenului de declarare a nulităţii, legea prevede că procedurile de anulare şi de declarare a nulităţii fuziunii sau divizării nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă.

Sub aspectul cauzelor, legea prevede că fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile legii sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.

Cu toate acestea, dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulităţii unei fuziuni sau divizări poate fi remediată, instanţa competentă acordă societăţilor

implicate un termen pentru remedierea acesteia. în caz de admitere, hotărârea definitivă de declarare a unei fuziuni sau divizări va fi înaintată din oficiu de către instanţă oficiilor registrului comerţului de la sediile societăţilor implicate în fuziunea sau divizarea respectivă.

Chiar dacă se declară nulitatea unei fuziuni sau divizări, drepturile societăţilor participante la operaţiune sunt protejate. Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor ari. 251 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, hotărârea definitivă de declarare a nulităţii unei fuziuni ori divizări nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sau în beneficiul societăţii absorbante ori societăţilor beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective şi înainte ca hotărârea de declarare a nulităţii să fie publicată.

în privinţa răspunderii în caz de nulitate a fuziunii sau divizării, legea prevede că societăţile participante la fuziunea respectivă răspund solidar pentru obligaţiile societăţii absorbante. în cazul declarării nulităţii unei divizări, fiecare dintre societăţile beneficiare răspunde pentru propriile obligaţii angajate. Societatea divizată răspunde doar în limita cotei de active nete transferate societăţii beneficiare în contul căreia au luat naştere obligaţiile respective.